Propolisul, din stup in farmacie

pozaluptatorAcestei minuni a naturii, grecii antici i-au dat denumirea de propolis (în limba greacă pro = în faţa, înaintea şi polis = oraş, aşezare, cetate) pornind de la observarea comportamentului albinelor care depuneau această masă rezinoasă la intrarea în stup şi pe pereţii acestuia. Propolisul este un produs de digestie al albinelor sintetizat din materii răşinoase culese de pe diferite specii de arbori, amestecate cu ceară şi secreţii salivare şi care în stup are rolul de a:

  • asigura protecţie împotriva prădătorilor, paraziţilor şi a microorganismelor printr-un proces de mumificare a intruşilor omorâţi de albine, proces ce nu permite putrezirea lor.
  • menţine temperatura constantă, stratul lucios de propolis cu care este căptuşit stupul împiedicând formarea curenţilor de aer.
  • menţine asepsia în stup, prin acţiunea lui antibacteriană şi antifungică prevenind îmbolnăvirea albinelor.

Efectele propolisului în stup i-au determinat pe oameni să inceapă să folosească acest remediu şi în terapia umană şi să descopere beneficiile acestuia în afecţiuni din cele mai diverse. Rezultatele obţinute în medicina traditională au atras atenţia oamenilor de ştiinţă care au încercat apoi să dovedească ştiinţific eficacitatea propolisului constată empiric.

Dintre beneficiile propolisului dovedite ştiinţific, cele mai studiate şi folosite sunt:

1. Efectul imunostimulator nespecific realizat prin activarea celulelor imune producătoare de citokine (Moriyasu, 1993) si prin activarea macrofagelor si implicit a procesului de fagocitoza (Orsi si colab 2000).

2. Efect antimicrobian “antibiotic natural” (Krell, 1996).

  • Efect antibacterian local: mai ales asupra cocilor si bacteriilor Gram pozitive, inclusiv bacilul Koch (Castaldo si Capasso, 2002).
  • Efect antiviral local si sistemic: asupra virusului hepatic, virusului herpetic si a virusului varicelei.
  • Efect antifungic local: asupra Candida albicans (Martins si colab, 2002 ) , Tricophyton sp (Castaldo si Capasso, 2002).

3. Efect antioxidant puternic, capabil să împiedice degradarea vitaminei C, protejeaza celulele de actiunea radicalilor liberi de oxigen, previne imbatranirea si distrugerea celulara (Popeskovic, 1980).

4. Efect antiinflamator similar antiiflamatoarelor clasice (aspirina, indometacin), realizat prin acelasi mecanism (inhibarea formarii de prostaglandine si leucotriene) (Mirzoeva si Calder, 1996).

Propolisul brut este constituit dintr-un complex de peste 200 de substante: 50% rezine vegetale – polifenoli si bioflavonoide, 30% ceară, 10% uleiuri esenţiale şi aromatice, 5% polen, 5% alte substanţe: ex. minerale – Mg, Ni, Fe, Ca, Zn.

Responsabile de efectele enuntate mai sus sunt predominant bioflavonoidele si polifenolii si mai putin celelalte componente. De aceea se considera mai eficienta administrarea propolisului sub forma de tinctura (extract etanolic), decat a propolisului ca atare, deoarece prin acest procedeu se reuseste extragerea in concentratia cea mai marea a bioflavonoidelor si a polifenolilor si separarea lor de celelalte substante considerate balast. Este foarte importanta apoi determinarea si dozarea principiilor active extrase in tinctura de propolis (standardizare) deoarece compozitia propolisului nu este intotdeauna constanta, ea putand varia in functie de anotimp, dar si de regiunea din care provine sau chiar de speciile arborilor de pe care au fost recoltate materiile rezinoase. Prin standardizare determina practic cantitatea de principii active extrase din propolis pentru a putea stabili ulterior o doza de tinctura de propolis care sa determine un efect constant.

Iata cum, pornind de la simpla observare a naturii inconjuratoare si prin prelucrarea atenta a bogatiilor pe care aceasta ni la pune la dispozitie, se poate crea un remediu terapeutic valoros cu nenumarate beneficii.

16 Nr. voturi:

Comentarii

comentarii pana acum